Calcaiul Vulnerabil
  Editura pentru Literatura, 1966
Poezii selectionate
- Întoarcere
- Intoleranta
- Eclipsa
- Ar trebui
- Elegie de dimineata
- Din auster si din naivitate
Cuprins
Darul, Intoarcerea, Stiu puritatea, Din clipa...,
Intoleranta, Parintii, Carantina, Ora spitalelor,
Eclipsa, Restul pe masa, Concert, Croaziere, Ar trebui, Torquato Tasso, Unde-i mandria?, Pana la stele,
In linistea mare, Pastel, Suprafata apei, Cumintenia pamantului, Fii intelept, Flux, Autopastel, Din cand in cand, Elegie de dimineata, Vulcanii, Am crescut?, Dintr-un sat, Scherzo, Frunzele eu ti le-am dat, Se face noapte,
Va veni o vreme, Aman mereu, Din auster si din naivitate
REFERINTE CRITICE
„Ne este propusa o puritate ce depaseste contactul originar si fraged cu lumea din jur pentru a se constitui intr-o vârsta interioara data de o optiune decisa. E vorba de o vârsta absoluta, caci aceasta copilarie sau aceasta adolescenta nu sunt fraze de tranzitie, cu ritmuri umane eterne. […] Calcâiul vulnerabil e zona pastrata neatinsa – simbol al unei candori ce nu vrea sa se piarda. Regimul de existenta al acestei tinereti spiritualizate este intransigenta si frenezia tragica. […] În viziunea de fermecatoare intoleranta a poetei complexitatea dialectica a vietii inseamna alienare a insasi esentei umane. Nuantele nu imbogatesc o culoare, ci o altereaza.”
Mircea Martin
, in volumul Generatie si creatie,
Editura pentru literatura, 1969

„ Poezia Anei Blandiana din Calcâiul vulnerabil se constituie ca discurs esentializat, echivalent acestei austeritati a atitudinii, de o ,,rigiditate” de erou tragic. Deconcertanta prin simplitate, ea se transmite printr-o foarte clara trasare a desenului ideatic in spatiu aproape epurat de metafore. Înlaturând orice obscuritate, poeta se descopera singura in fata ideii si pare ca unicul sau demers e acela de a vida o scena, pentru ca in spatiul creat ,,mesajul” sa poata suna nestingherit. Cele mai bune poeme dau aceasta senzatie de identificare a ideii cu o voce, suficienta pentru a o face convingatoare: ideea devine ea insa-si ,,spatiu originar”, realizat astfel prin elevatia ritmica a restituirii. Metafora nu mai este un ornament al discursului conceptual, ci, atât cât e utilizata, puncteaza doar un fel de situatie simbolica, din care semnificatia de natura intelectuala creste organic.”
Ion Pop, in volumul Poezia unei generatii,
Editura Dacia, 1973
©Copyright 2007-2008 Ana Blandiana web designer Lucia Darian