Refluxul Sensurilor
  Humanitas, 2004
Poezii selecționate
Cuprins
Amestec, Iluzie, Îngeri bătrani, Ceea ce nu înteleg, Să fii stancă în mare, Op, Un cal tanăr, Scaieti si zei,
Selectie, Scrum, Curriculum vitae, Linea, O catedrală de lană, Această oglinda, Si totusi, Cerneala,
Rezervazie, Pleoape de apă, De-a vointa, Frunze de laur, Ocean, În absenta sunetelor, Peisaj impudic, Dulap pictat, Din ce in ce mai straină, Miscare, Castelul in apă,
Cantec, Cateva puncte, Mazgă, Samanta, Programul,
Plaja, Transparenta, Făra sa stie, O fiara, Mlastini,
Adio, Adorm, Rugăciune, Calendarul, Despot, Asedii, La fel, Lumina si vorbele, Sora, Ziar, Dependenta,
Ziua aceea, Să ies, Consecinte, Hoderlin, Întelesurile, Intr-o pastaie, Secolul nostru, Sonet degradat, Travesti, Zeu al pastorilor, Întrebarea, Cadran, E noaptea, Pe fatada unei catedrale, Mandala, In memoriam, Acest poem.
REFERINȚE CRITICE

Nicolae Prelipceanu, „O nouă carte de poeme semnată de Ana Blandiana”, în Romania Liberă, 13 octombrie 2004

Paul Aretzu, „Renașterea prin scris”, în revista Ramuri, nr. 10-11, octombrie-noiembrie 2004

Marius Chivu, „Sensurile în derivă”, în România literară, nr. 42, 27 octombrie-2 noiembrie 2004

„Liiceanu a recitat poezii. De trei ori Ana Blandiana”,în Independent, 12 noiembrie 2004

„Humanitas a lansat Refluxul sensurilor”, în Adevărul, 12 noiembrie 2004

Mihaela Chicomban, „Lansare Ana Blandiana, la Brașov”, în Bună ziua Brașov, 15 noiembrie 2004

G.B., „Ana Blandiana, la Brașov”, în Gazeta de Transilvania, nr. 4348, 15 noiembrie 2004

Mitel Popescu, „Ana Blandiana a adus la Brașov Refluxul sensurilor”, în Cotidianul Obiectiv, anul III, nr. 906, 15 noiembrie 2004

Adrian G. Romila, „Sensuri în reflux”, în Luceafărul, noiembrie 2004

„Nu doar instantaneele unui ,,paradis in destramare” dezvaluie cartea aici discutata. Sunt multe texte strabatute de o vâna reflexiva puternica, exprimata uneori cu gravitate, alteori cu ironie. Neputinta trecerii de golul de sens, ingrijorarea pentru moarte, truda zadarnica si trista a scrisului, singuratatea, senzatia de ,,prea târziu”, toate alcatuiesc o panoplie a subiectelor asupra carora se apleaca textele Anei Blandiana. Poemele grave sunt vizionare. Scurgerea rapida a existentei, transferata imaginar in calarirea scheletului unui cal (animal kratofanic si psihopomp), se face, dintr-o data, dincolo de timpul real. E un sentiment specific modernitatii de secol XX, pusa sub semnul heideggerianului ,,Sein zum Tode” . […]
Din aceasta perspectiva, volumul Anei Blandiana pare un inevitabil cântec de lebada, spus cu o tristete sfâsietoare, asa cum o fac adevaratii poeti din totdeauna.”

Smaranda Vultur, „Timp și înțeles”, în revista 22, nr. 769, 30 noiembrie-6 decembrie 2004

Gabriel H. Decuble, „Ce ne revelează marea...”, în Cuvântul, anul XI XVI(), nr.1 (331), ianuarie 2005

Gheorghe Grigurcu, „Ethosul Anei Blandiana”, în România literară, anul XXXVIII, nr. 3, 26 ianuarie-1 februarie 2005

Ion Hurjui, „Sensuri și sensori”, în Cronica, februarie 2005

Carmelia Leonte, „Poezie, utopie...”, în Dacia Literară, anul XVI, nr. 59 (2/2005)

„Nu departe sunt vremurile când poezia va fi o inalta forma de autism, un mod de a vorbi despre sine, cu sine; un mod de a comunica din interiorul incarcerarii si al mortii. Sau: un mod atât de inacceptabil de a comunica, incât va fi supus ab initio legilor esecului.(...)
Jocul ingrat, hamletian, intre a fi si a nu fi corespunde, in cazul poemelor noi scrise de Ana Blandiana, unui model interior de autotextualizare prin respingere: respingerea limbajului, respingerea erotismului, respingerea vietii. Tocmai aceasta respingere este forta primara care face posibila supravietuirea. Dar sânt momente alunecoase când nu supravietuirea textului o intereseaza pe poeta, in ciuda declaratiilor evidente, ci supravietuirea trupului. Transcenderea dorintei de a trai in trup pare sa fie scopul scrierii, detasarea de corp si, prin acesta, victoria asupra lui. Ambiguitatea optiunii, ca si ambiguitatea trupeasca fac conditia poetei admirabila pentru ca, asa cum dincolo de dorinta se afla o alta dorinta, dincolo de text se afla un alt text, care e insasi linistea.(...)
În viziunea cosmaresca a unei lumi in care totul este o afacere, iar scriitorii sânt deseori somati sa abdice, intr-o asemenea lume e mare lucru, e chiar o minune ca supravietuiesc uneori, cu eforturi pe care le ghicim supraomenesti, si poeti autentici. Un astfel de poet este Ana Blandiana.(...)

Nicolae Coande, „Ana Blandiana - călătorie pe marea interioară”

©Copyright 2007-2008 Ana Blandiana web designer Lucia Darian