Refluxul Sensurilor
  Humanitas, 2004
Poezii selectionate
Cuprins
Amestec, Iluzie, Ingeri batrani, Ceea ce nu inteleg, Sa fii stanca in mare, Op, Un cal tanar, Scaieti si zei,
Selectie, Scrum, Curriculum vitae, Linea, O catedrala de lana, Aceasta oglinda, Si totusi, Cerneala,
Rezervazie, Pleoape de apa, De-a vointa, Frunze de laur, Ocean, In absenta sunetelor, Peisaj impudic, Dulap pictat, Din ce in ce mai straina, Miscare, Castelul in apa,
Cantec, Cateva puncte, Mazga, Samanta, Programul,
Plaja, Transparenta, Fara sa stie, O fiara, Mlastini,
Adio, Adorm, Rugaciune, Calendarul, Despot, Asedii, La fel, Lumina si vorbele, Sora, Ziar, Dependenta,
Ziua aceea, Sa ies, Consecinte, Hoderlin, Intelesurile, Intr-o pastaie, Secolul nostru, Sonet degradat, Travesti, Zeu al pastorilor, Intrebarea, Cadran, E noaptea, Pe fatada unei catedrale, Mandala, In memoriam, Acest poem.
REFERINTE CRITICE
„Nu doar instantaneele unui ,,paradis in destramare” dezvaluie cartea aici discutata. Sunt multe texte strabatute de o vâna reflexiva puternica, exprimata uneori cu gravitate, alteori cu ironie. Neputinta trecerii de golul de sens, ingrijorarea pentru moarte, truda zadarnica si trista a scrisului, singuratatea, senzatia de ,,prea târziu”, toate alcatuiesc o panoplie a subiectelor asupra carora se apleaca textele Anei Blandiana. Poemele grave sunt vizionare. Scurgerea rapida a existentei, transferata imaginar in calarirea scheletului unui cal (animal kratofanic si psihopomp), se face, dintr-o data, dincolo de timpul real. E un sentiment specific modernitatii de secol XX, pusa sub semnul heideggerianului ,,Sein zum Tode” . […]
Din aceasta perspectiva, volumul Anei Blandiana pare un inevitabil cântec de lebada, spus cu o tristete sfâsietoare, asa cum o fac adevaratii poeti din totdeauna.”
Adrian G. Romila, in Luceafarul, noiembrie 2004

„Nu departe sunt vremurile când poezia va fi o inalta forma de autism, un mod de a vorbi despre sine, cu sine; un mod de a comunica din interiorul incarcerarii si al mortii. Sau: un mod atât de inacceptabil de a comunica, incât va fi supus ab initio legilor esecului.(...)
Jocul ingrat, hamletian, intre a fi si a nu fi corespunde, in cazul poemelor noi scrise de Ana Blandiana, unui model interior de autotextualizare prin respingere: respingerea limbajului, respingerea erotismului, respingerea vietii. Tocmai aceasta respingere este forta primara care face posibila supravietuirea. Dar sânt momente alunecoase când nu supravietuirea textului o intereseaza pe poeta, in ciuda declaratiilor evidente, ci supravietuirea trupului. Transcenderea dorintei de a trai in trup pare sa fie scopul scrierii, detasarea de corp si, prin acesta, victoria asupra lui. Ambiguitatea optiunii, ca si ambiguitatea trupeasca fac conditia poetei admirabila pentru ca, asa cum dincolo de dorinta se afla o alta dorinta, dincolo de text se afla un alt text, care e insasi linistea.(...)
În viziunea cosmaresca a unei lumi in care totul este o afacere, iar scriitorii sânt deseori somati sa abdice, intr-o asemenea lume e mare lucru, e chiar o minune ca supravietuiesc uneori, cu eforturi pe care le ghicim supraomenesti, si poeti autentici. Un astfel de poet este Ana Blandiana.(...)
Carmelia Leonte, Poezie, utopie… in Dacia Literara, XVI, nr.59(2/2005)

©Copyright 2007-2008 Ana Blandiana web designer Lucia Darian