Sertarul cu aplauze
  Editura Tinerama, 1992 (roman)
 

Fragment

„- Deschide aripile! tip, plângând in hohote si incercând sa i le intind cu de-a sila, in timp ce apa ne ajunge pâna la gât, ne umple gura si narile, incearca sa inece sunetele care mai plutesc o vreme pe ape.
- Ce rost ar avea? mai aud. Nu poti fugi din propria ta carte…
- Ba da, ba da, ma incapatânez sa hohotesc, sa ma zbat, sa mai câstig o secunda inghitind lichidul fetid, otravitor. Pot orice… Eu sânt autorul. Pot s-a schimb…”

... FRAGMENT ...

REFERINTE CRITICE

„Cartea e construita pe principiul ,,ferestrelor” electronice, care se deschid dintr-un anumit detaliu de meniu, compunând astfel realitati concentrice, lesne reductibile la initiala care le-a generat. Romanul lui Alexandru Serban, scriitor hartuit de Securitate si ulterior internat intr-un stabiliment de reeducare, se deschide din romanul autorului acestei naratiuni, un Alexdandru Serban instalat intr-o astfel de izolare, mai degraba voluntara, undeva in Delta, unde incearca sa scrie si unde vede de-aproape o lume pe care prefera sa o rezume literar si parabolic in manuscrisul lui. În fine, romanul-romancierului-care-scrie-in-Delta se deschide din ,,fereastra” Anei Blandiana direct, un fel de jurnal care transcrie fapte si consideratii simultane facerii romanului. Suntem aici pe un alt palier al realitatii, in care e vorba de casa de la Comana, de d-l Romi Rusan, de masina Securitatii care le pazea intrarea la sfârsitul anilor '80, de prieteni reali, de tradari si abandonuri, de crampe ale scrisului etc. Cele trei fire se dezvolta fara poticneli, fara dificultati de identificare. Finalul rupe brutal ramele (,,frame”-urile) si impune fiecaruia dintre cele trei fire epice irumperea bestiala a realului destructurant, triplu ipostaziat: o Dunare care se revarsa murdar, trei securisti care sparg fictiunea si intra in viata autorului lor si, respectiv, o prozatoare care incearca sa vina in ajutorul propriilor personaje, fiind nevoita sa se refugieze… in poezie. Ultimele cuvinte ale romanului reiau un mic poem, pe care deja il citisem si in interior, si care contine una din cheile esentiale: ,,Orice zbor e o fuga, / Orice fuga o-nfrângere, / Si totusi, si totusi, / Salveaza-te, ingere. / Orice fuga de inger / e o fuga din rai / Si totusi, si totusi, / Pe-o aripa de plai…” Pentru ca Sertarul cu aplauze este un roman despre fuga imposibila, despre obisnuinta cu captivitatea, despre singuratate.”
Tania Radu, Despre fuga imposibila, in
Bucurestiul Cultural, nr.1+2, 2005

,,Romanul Anei Blandiana, desi se vrea poem, se particularizeaza prin constructia elaborata: roman polifonic, roman in roman, roman despre roman, roman textualist, metatextual, inter si intratextual, care se construieste pe masura ce se scrie, care-si exhiba, problematizeaza si explica structurile, instantele, finalitatile.”
Raluca Duna, in revista Luceafarul, nr. 5, februarie 2003)

©Copyright 2007-2008 Ana Blandiana web designer Lucia Darian